Prințesă la malul mării
Mai calmă și frumoasă,
Ca marea liniștită.
Când nu este furtună
Și poate fi privită.
Mult mai strălucitoare,
Ca luna de pe cer.
Atunci când norii negri,
Se risipesc și pier.
Suavă, iubitoare,
Cu licăr în privire.
Piele catifelată,
Scoate omul din fire.
Trupul mlădios,
Ca trestia din baltă.
Făcut din marmură,
Sculptat ușor de daltă.
Și graiul tău e miere,
Privirea-ți este soare,
Un suflet muritor,
De te privește moare.
Așa te vede aievea,
Privirea de poet.
Când îți privește poza,
În taină! În secret.
NAE CRISTIAN
BUDEȘTI - 16 04 2026
ليست هناك تعليقات:
إرسال تعليق