Doamne! Dă te rog o ploaie
Doamne! Dă te rog o ploaie,
Să ne spele de păcate.
Și un vânt ca să ne taie,
Sufletele dezbrăcate.
Nu mai știm ce e iubirea.
De omul ce-ți stă aproape.
Nu mai știm orânduirea,
Nici la vorbe, nici la fapte.
Iubirea și bunătatea,
Au plecat și au apus,
Lăsând pe noi greutatea,
Răului ce sa impus.
Nu mai știm ce-nseamnă, frate,
Nu mai știm ce-nseamnă, soră.
Avem suflete uscate,
Dușmanim oră de oră.
Nu ne satură averea,
Și-am ucide pentru bani.
Sufletul nostru-i ca fierea,
Agonisind zeci de ani.
Spală-ne de mari păcate,
Făne oameni înapoi.
Am uitat ce-nseamnă frate,
Suntem de credință goi.
Întoarce timpul odată,
Când iubeam soră și frate.
Cu sărăcie uscată,
Dar cu suflete bogate.
Vine timpul, vine clipa,
Și vom trece în neființă.
Când își întinde aripa,
Moartea, cea fără credință.
Vom lăsa toată averea,
Pentru care-am dușmănit.
Un bănuț mic vom avea,
Dar și ăla găurit.
Drepturile rezervate de autor
Sursa foto - Internet
NAE CRISTIAN
BUDEȘTI - ROMÂNIA 22 05 2021
ليست هناك تعليقات:
إرسال تعليق