,, BUNICA ,,
În casa veche dar curată,
Am crescut, noi două la bunici.
Copilărie adevărată,
Fără griji, nevoi sau frici.
Stăteam târziu în miez de noapte,
Să ascultăm povești cu zâne.
Spuse ușor aproape-n șoapte,
Din gura bunicii bătrâne.
În timp ce ne pregătea cina,
Ne povestea de prinți și zmei.
O lampă-mprăștia lumina,
Pe chipul luminos al ei .
Eu ascultam, dar și visam.
Cu ochii deschiși și gând curat.
În mrejele basmului intram,
Visam că-s fată de-mpărat.
Deodată cu glas... puțin tare,
Cu-n iz de tentă militară.
Bunica spune; ,,La culcare !
Vă spun povești și mâine seară.''
Apoi ne săruta pe rând,
Sub razele pale de lună,
Ne învelea, cu drag zicând,
- Zanele mele!... Noapte bună!
NAE CRISTIAN
BUDEȘTI 04 02 2020
ليست هناك تعليقات:
إرسال تعليق