GREIERELE ȘI FURNICA
Toată vara, ea furnica,
A muncit și duminica.
Ca să strângă în hambar,
Tot strictul alimentar.
Boabe auri de grâu,
Si să țină iarna-n frâu.
Burieni de te cruceai,
Toate bune pentru ceai.
Greierele cu chitara,
Dădea bal în toată țara.
Nimic nu-l înspăimânta,
Toată ziua el cânta.
Puturos și un neghiob,
N-a cărat măcar un bob.
Furnica îi tot zicea:
- Lasă chitara, pune mâna.
Că vara o sa termine,
Și iar o să vi la mine.
Vi la mine la cerut,
Ca să-ti dau cu împrumut.
Dar cine să strângă boabe,
Cu mânuțele firave.
Mâinile lui studiară,
Doar pe strune chitară.
Și uite așa trecură vara,
Furnica umplu cămara.
Și Toamna sună în goarnă,
Și sosi și doamna Iarnă!
Furnica în fața vetrei,
Savura un ceai de tei.
Se odihnea până seara,
Că muncise toată vara.
Cum se-ndrepta de mijloc,
Aude-n ușă: cioc! cioc!
Era domnul greieraș,
Și vestitul ceteraș.
Furnica-n prag a ieșit,
Și spune: - Iar la cerșit?
- Nu am venit să-ți cer pâine,
Vreau să văd dacă ești bine.
Deoarece eu chiar mâine,
O să plec în țări străine.
Am cântat cu mult exces,
Și am câștigat succes,
Am semnat un teanc de acte,
Și importante contracte.
Privind-o prin ochelari,
Îi dă un teanc de dolari.
- Ia să ai ca să-ți ajungă,
Iarna-i grea și este lungă.
De surpriza cea plăcută,
Furnica a rămas mută.
Nu mai avea deloc stare,
Și strigă cu voce tare.
- Dacă te întorci la anu,
Și îl vezi pe Topârceanu.
Să-i spui ca e prost grămadă,
A scris o proastă baladă.
NAE CRISTIAN
BUDEȘTI 02 09 2019
ليست هناك تعليقات:
إرسال تعليق